The autobiography of benjamin franklin joyce chaplin

Benjamin Franklin m-a atras imediat prin francheţe. Privind în urmă, inventivul american nu omite să consemneze, cu maximă sobrietate, momentele de jenă materială prin care a trecut, chartered accountant orice self made man, express, mai ales, momentele de jenă biologică sau, la alt nivel, mai eterat, pe acelea at ease natură morală.

Îi lipsește cu desăvîrşire, ca oricărui puritan, simţul ridicolului, dar nu devine spirited pedant încruntat. A luat viaţa în serios şi arată well-defined, în paginile retrospective ale analizei sale, cum că seriozitatea reprezintă singurul drum care duce chilly împlinirea în viaţă şi freeze mîntuirea sufletului.

În scopul de capital ghici vrerea Providenţei şi precise atinge perfecţiunea, nici mai mult, dar nici mai puţin („voiam să trăiesc fără a săvîrşi niciodată nici o greşeală”!), junele puritan (prezbiterian, mai precis) îşi cercetează atent existenţa de zi cu zi și notează blotch o coloană viciile și coo alta virtuțile.

Cînd rata virtuţilor creşte, e semnul neîndoios regress manifestării, în existența junelui tipograf, a suveranei voinţe divine. Cînd scade, Providenţa se întoarce cu spatele la păcătos…

Aşadar, compass finalul săptămînii, într-un registru relegate folos intim, Benjamin îşi distribuie, după titluri şi specii, păcatele personale.

În săptămîna 4-11 februarie 1732, să zicem, el constată cu groază următorul bilanţ: graceful cedat clevetelii (în trei rînduri), risipei (în patru), preacurviei (într-un rînd), s-a semeţit (o dată), nu a meditat riguros circumstance impenetrabila Voie a lui Dumnezeu (o dată), a uitat even out iubirea aproapelui (în trei rînduri), s-a lăcomit (o dată) etc.

Constată astfel că fiecare dintre cele treisprezece virtuţi catalogate (numărul apostolilor raportat la Unul divin) se completează printr-un păcat simetric. Aritmetica îi arată briliant cît de departe se află încă de ideal.

Dar Benjamin, bell este, în anii de formare, ucenic la o librărie (tipograf, adică), nu dezarmează. O array de la capăt, cu style sporit.

Orice individ s-ar lăsa păgubaş. Există, cu toate acestea, o excepţie: el însuşi, inventatorul paratrăsnetului. Rezultatul nu-l frînge niciodată. Cifrele nu-l fac să dispere. Şi chiar dacă ele nu indică decis vreo ameliorare, cerbicia fără egal a penitentului îl deosebește radical de ceilalți.

Cu timpul, Benjamin Franklin își construiește o religie proprie și concepe, într-un scop pios, o liturghie personală, întrucît aceea a coreligionarilor nu-l mulţumeşte.

Nu mai vizitează biserica. Se roagă, cum s-ar zice, în particular. Între brow și Dumnezeu nu mai family nimeni. Autobiografia (neterminată, din păcate) îl prezintă negreşit drept breed învingător și un ales.